Cartea „Trupuri de femei – priviri de bărbați” a apărut în anul 1995 la Paris și prezintă o anchetă pe tema dezgolirii sânilor, realizată pe plajele din Franța cu ajutorul a cinci operatori de anchetă pe un eșantion de 300 de persoane. Autorul cărții, Jean-Claude Kaufmann este un sociolog care și-a concentrat scrierile pe teme actuale și foarte controversate, cum ar fi aceasta, trupurile dezgolite în bătaia soarelui; felul în care se înfiripă o poveste de dragoste după o noapte de amor și prezentarea realității moderne asupra dragostei („Prima dimineață de după”) și, nu în ultimul rând, încercarea înțelegerii femeii singure din ziua de azi și puterea individualismului asupra carierei („Femeia singură și Făt-Frumos”).

            Acestă carte face parte dintr-o altă perspectivă de a privi sociologia, societatea și acțiunile sociale. Cartea în discuție sau „Sociologia sânilor goi”, cum mai este așternută pe buzele unora împletește concepțiile indivizilor așezați în bătaia soarelui, pe un nisip neted din Franța. Pentru cei străini sociologiei, această carte prezintă doar o multitudine de motive pentru care femeile renunță la piesa superioară a costumului lor de baie în vederea bronzării, iar pentru sociologi, pătura de motive este privită ca o construire a ceea ce este dezirabil sau mai puțin dezirabil pe plajă, a nivelului acceptării unor anumite practici și a construirii unei semnificații pentru această practică bună de livrat celorlalți parteneri de plajă

            Carte importantă pentru înțelegerea temei sociologiei corpului, „Trupuri de femei – priviri de bărbați” prezintă pe de-o parte dezinvoltura cu care unele reprezentante ale sexului frumos își etalează sânii goi, iar pe de altă parte semnficațiile pe care le oferă acestui gest. Femeile, au cât se poate de clar, anumite criterii în ceea ce privește sânul frumos; ele tolerează doar ce se arată a fi sub vârsta de 30 de ani, sub pragul de la care corpul îmbătrânește și prezintă semne de dizgrație. Pe lângă pragul vărstei, femeile menționează granița dintre plajă și restul lumii, pe plajă ele vor să se simtă libere și o fac, însă odată cu trecerea graniței se acoperă iar dacă observă un comportment al plajei prezent în-afara ei, gradul lor de toleranță scade simțitor și dă startul judecății.

            Femeile oferă motive pentru practica dezgolirii, motive precum: „nesuferitele urme albe”, eliberarea sânilor care au fost odată încorsetați, satisfacția oferită de mângâierile soarelui, valurilor și a vântului, cât și dorința partenerului de a admira un trup bronzat, de a atinge sâni bronzați și sexy. Femeile nu invocă dezgolirea ca fiind o cale de a se mândri cu sânii lor, de a atrage priviri, ele o fac aparent, neintenționat. Presiunea privirii celorlalți le împing pe femei ori să se simtă mai sigure pe corpul lor, ori să-l acopere. Poziția adoptată de acestea are și o anumită semnificație conform privitorilor: femeia care stă în picioare vrea să-și arate trupul și sânii în comparație cu cea care stă întinsă și reprezintă o apariție discretă în mulțimea de oameni de pe plajă.

Reprezentantele sexului frumos declară că se așează strategic, cât mai departe de familii cu copii, pentru a nu le forma copiilor o imagine greșită despre dezgolire și pentru a nu-i face pe aceștia să ridice anumite întrebări, însă aproape de alte femei cu sânii goi și tind să-și formeze un zid invizibil de apărare contra privirilor dezaprobatoare. Acestea se feresc să se dezbrace în prezența prietenilor, familiei și preferă plajele aglomerate de necunoscuți pentru a le asigura anonimatul. Anonimatul conduce la scăderea sentimentului de sine, deci la o inevitabilă eliberare fără consecințe. Pe lângă privirile probabil dezaprobatoare ale familiei și ale pritenilor, femeile mai țin cont și de cea a partenerului. Unii bărbați își îndeamă soțiile către dezgolirea sânilor ca modalitate de a se mândri cu trupul acestora, cum un agricultor se mândrește cu marfa sa. Aici, se observă o tendință de obiectivizare a trupului feminin și o îndreptare către sexualitatea puternică pe care o însușește această practică. Alți parteneri le interzic soțiilor să se dezbrace în public ridicând astfel o barieră între locurile unde partenera își poate dezgoli trupul și scopul cu care aceasta o face.

O problemă pe care o invocă femeile atunci când își dezgolesc sânii este privirea insistentă a bărbaților care admiră trupul gol într-un mod mai agresiv. Femeile se simt de-a dreptul „violate” de privirile insistente ale acestora și caută fel de fel de strategii pentru a scapa de ei, cum ar fi intimidarea prin ațintirea privirii către aceștia în vederea simțirii și reorientării insistenților.

            Ca practică relevantă pentru sociologia corpului, dezgolirea sânilor, conform acestei cărți are rolul de a construi un corp sexy, fără urme albe, iar etalarea conturează idealul de trup al plajei. Ideea cu privire la dezgolire este aceea că, în funcție de semnificațiile pe care le acordăm gestului construim o imagine despre noi și despre locurile în care ne dezgolim, ca de exemplu: în cazul plajei, etalarea sânilor are semnificația de eliberare, de dorința de a fi comodă, însă în spațiul privat această acțiune este îmbrăcată de sexualitate.

 Banalitatea cu care este privită această acțiune în prezent, ilustrează faptul că toleranța față de corp și de ceea ce privește corpul a crescut simțitor. Plajele, parcurile, malurile lacurilor sunt înpăienjnite de trupuri întinse care se răsfață în bataia soarelui, deci de ce n-ar putea sa fie și pe jumătate goale aceste trupuri? Dacă în trecut în orice cultură și chiar și în prezent printre musulmani, corpul este privit ca un obiect al reprezentării sexualității, felul de a privi este de fapt motorul de la care încep prejudecățile și mai apoi se continuă cu discriminarea față de „sânii nedoriți” la plajă. Felul în care se formează imaginea și, mai apoi concepțiile celor din jur ajută la formarea a două identități: persoana în sine și trupul acesteia, iar momentul dezgolirii, este momentul în care ceilalți fac abstracție de persoana în sine și privesc doar trupul. „Erotismul vizual”, „priviri sexuale” sunt câteva dintre denumirile pe care autorul le folosește când vorbește despre sexualizarea acestei practici și despre semnificațiile unora dintre participanții la plajă.

            Așadar, cartea „Trupuri de femei – priviri de bărbați” tratează practica dezgolirii sânilor în funcție de dizerabilitatea pe care oamenii o atribuie acesteia. Dacă în trecut femeile stăteau încorsetate într-un obiect dedicat înfrumusețării acestora și creării unei imagini pline de senzualitate, iar dezgolirea trupului și-a făcut loc cu greu în limitele de permisivitate ale indiviilor, astăzi, practica eliberării sânilor s-a banalizat și a devenit acceptată la o scară mai largă de diferiți indivizi cu fel de fel de concepții mai mult sau mai puțin rigide