Cartea „Trupuri de femei – priviri de bărbați” a apărut
în anul 1995 la Paris și prezintă o anchetă pe tema dezgolirii sânilor,
realizată pe plajele din Franța cu ajutorul a cinci operatori de anchetă pe un
eșantion de 300 de persoane. Autorul cărții, Jean-Claude Kaufmann este un
sociolog care și-a concentrat scrierile pe teme actuale și foarte controversate,
cum ar fi aceasta, trupurile dezgolite în bătaia soarelui; felul în care se
înfiripă o poveste de dragoste după o noapte de amor și prezentarea realității
moderne asupra dragostei („Prima dimineață de după”) și, nu în ultimul rând,
încercarea înțelegerii femeii singure din ziua de azi și puterea
individualismului asupra carierei („Femeia singură și Făt-Frumos”).
Acestă
carte face parte dintr-o altă perspectivă de a privi sociologia, societatea și acțiunile
sociale. Cartea în discuție sau „Sociologia sânilor goi”, cum mai este
așternută pe buzele unora împletește concepțiile indivizilor așezați în bătaia
soarelui, pe un nisip neted din Franța. Pentru cei străini sociologiei, această
carte prezintă doar o multitudine de motive pentru care femeile renunță la
piesa superioară a costumului lor de baie în vederea bronzării, iar pentru
sociologi, pătura de motive este privită ca o construire a ceea ce este dezirabil
sau mai puțin dezirabil pe plajă, a nivelului acceptării unor anumite practici
și a construirii unei semnificații pentru această practică bună de livrat
celorlalți parteneri de plajă
Carte
importantă pentru înțelegerea temei sociologiei corpului, „Trupuri de femei –
priviri de bărbați” prezintă pe de-o parte dezinvoltura cu care unele
reprezentante ale sexului frumos își etalează sânii goi, iar pe de altă parte
semnficațiile pe care le oferă acestui gest. Femeile, au cât se poate de clar,
anumite criterii în ceea ce privește sânul frumos; ele tolerează doar ce se
arată a fi sub vârsta de 30 de ani, sub pragul de la care corpul îmbătrânește
și prezintă semne de dizgrație. Pe lângă pragul vărstei, femeile menționează
granița dintre plajă și restul lumii, pe plajă ele vor să se simtă libere și o
fac, însă odată cu trecerea graniței se acoperă iar dacă observă un comportment
al plajei prezent în-afara ei, gradul lor de toleranță scade simțitor și dă
startul judecății.
Femeile
oferă motive pentru practica dezgolirii, motive precum: „nesuferitele urme
albe”, eliberarea sânilor care au fost odată încorsetați, satisfacția oferită
de mângâierile soarelui, valurilor și a vântului, cât și dorința partenerului
de a admira un trup bronzat, de a atinge sâni bronzați și sexy. Femeile nu
invocă dezgolirea ca fiind o cale de a se mândri cu sânii lor, de a atrage
priviri, ele o fac aparent, neintenționat. Presiunea privirii celorlalți le
împing pe femei ori să se simtă mai sigure pe corpul lor, ori să-l acopere.
Poziția adoptată de acestea are și o anumită semnificație conform privitorilor:
femeia care stă în picioare vrea să-și arate trupul și sânii în comparație cu
cea care stă întinsă și reprezintă o apariție discretă în mulțimea de oameni de
pe plajă.
Reprezentantele sexului frumos declară că se așează
strategic, cât mai departe de familii cu copii, pentru a nu le forma copiilor o
imagine greșită despre dezgolire și pentru a nu-i face pe aceștia să ridice
anumite întrebări, însă aproape de alte femei cu sânii goi și tind să-și
formeze un zid invizibil de apărare contra privirilor dezaprobatoare. Acestea
se feresc să se dezbrace în prezența prietenilor, familiei și preferă plajele
aglomerate de necunoscuți pentru a le asigura anonimatul. Anonimatul conduce la
scăderea sentimentului de sine, deci la o inevitabilă eliberare fără
consecințe. Pe lângă privirile probabil dezaprobatoare ale familiei și ale
pritenilor, femeile mai țin cont și de cea a partenerului. Unii bărbați își
îndeamă soțiile către dezgolirea sânilor ca modalitate de a se mândri cu trupul
acestora, cum un agricultor se mândrește cu marfa sa. Aici, se observă o
tendință de obiectivizare a trupului feminin și o îndreptare către sexualitatea
puternică pe care o însușește această practică. Alți parteneri le interzic
soțiilor să se dezbrace în public ridicând astfel o barieră între locurile unde
partenera își poate dezgoli trupul și scopul cu care aceasta o face.
O problemă pe care o invocă femeile atunci când își
dezgolesc sânii este privirea insistentă a bărbaților care admiră trupul gol
într-un mod mai agresiv. Femeile se simt de-a dreptul „violate” de privirile
insistente ale acestora și caută fel de fel de strategii pentru a scapa de ei,
cum ar fi intimidarea prin ațintirea privirii către aceștia în vederea simțirii
și reorientării insistenților.
Ca
practică relevantă pentru sociologia corpului, dezgolirea sânilor, conform
acestei cărți are rolul de a construi un corp sexy, fără urme albe, iar
etalarea conturează idealul de trup al plajei. Ideea cu privire la dezgolire
este aceea că, în funcție de semnificațiile pe care le acordăm gestului
construim o imagine despre noi și despre locurile în care ne dezgolim, ca de
exemplu: în cazul plajei, etalarea sânilor are semnificația de eliberare, de
dorința de a fi comodă, însă în spațiul privat această acțiune este îmbrăcată
de sexualitate.
Banalitatea cu
care este privită această acțiune în prezent, ilustrează faptul că toleranța
față de corp și de ceea ce privește corpul a crescut simțitor. Plajele,
parcurile, malurile lacurilor sunt înpăienjnite de trupuri întinse care se
răsfață în bataia soarelui, deci de ce n-ar putea sa fie și pe jumătate goale
aceste trupuri? Dacă în trecut în orice cultură și chiar și în prezent printre
musulmani, corpul este privit ca un obiect al reprezentării sexualității, felul
de a privi este de fapt motorul de la care încep prejudecățile și mai apoi se
continuă cu discriminarea față de „sânii nedoriți” la plajă. Felul în care se
formează imaginea și, mai apoi concepțiile celor din jur ajută la formarea a
două identități: persoana în sine și trupul acesteia, iar momentul dezgolirii,
este momentul în care ceilalți fac abstracție de persoana în sine și privesc
doar trupul. „Erotismul vizual”, „priviri sexuale” sunt câteva dintre
denumirile pe care autorul le folosește când vorbește despre sexualizarea
acestei practici și despre semnificațiile unora dintre participanții la plajă.
Așadar,
cartea „Trupuri de femei – priviri de bărbați” tratează practica dezgolirii
sânilor în funcție de dizerabilitatea pe care oamenii o atribuie acesteia. Dacă
în trecut femeile stăteau încorsetate într-un obiect dedicat înfrumusețării
acestora și creării unei imagini pline de senzualitate, iar dezgolirea trupului
și-a făcut loc cu greu în limitele de permisivitate ale indiviilor, astăzi,
practica eliberării sânilor s-a banalizat și a devenit acceptată la o scară mai
largă de diferiți indivizi cu fel de fel de concepții mai mult sau mai puțin
rigide