Dragul meu prieten, [dupa "dragul meu" (partea a II-a)]

As vrea sa te rog ceva foarte important pentru mine: vreau sa te rog sa.i zici ca nu ma mai gandesc la el, ca inima mea nu mai bate ca inainte (numai pentru el), aminteste.i ca nu ma mai intereseaza persoana lui din momentul de fata, ca nu.l mai visez si nici nu mi.l mai inchipui ca pe acel lucru vital pentru mine.

Da, asa e, nu ma mai intereseaza, mi.e indiferent si nu incerc sa ascund faptul ca tin la el pentru ca nu mai este adevarat, mi.a trecut, a plecat; am ramas doar eu, doar eu si cu mine, da, poate si cu tine dragul meu prieten bine-voitor...

Iti multumesc anticipat, stiu ca.i vei transmite toate aceste ganduri lui, intotdeauna ai stiut ce sa.mi raspunzi la aceste "scrisori" decisive, acum te rog sa nu.mi mai raspunzi nimic, ci doar sa.i spui tot ce ti.am zis eu acum.

Da stiu, am luat o hotarare pe care pana acum mi.am asumat.o cum voi face si de acum inainte, sunt sigura de ceea ce zic, il urasc, nu mai vreau sa mai aud de el, nici sa.l mai intalnesc pe strada, fie si eu pe un trotuar si el paralel cu mine, pe celalalt trotuar, nici asa nu vreau, vreau sa se mute, sa plece, sa dispara, sa nu mai vina niciodata! Totodata nu vreau sa ma urasca, nu vreau sa nege ca odata m.a iubit, nu vreau sa minta ca.i sunt indiferenta atata timp cat nu.i adevarat!

Spune.i sa plece, te rog! E singurul lucru care ma tine in viata, gandul ca el va pleca!

Si daca nu vrea, omoara.l poate asa scap de el, de amintire, caci ea e singura care a mai ramas si care nu.mi da pace!

Si daca nici asa nu e bine spune.i sa se duca la alta caci in viata mea nu mai are loc, poate asa merge...

Ah...Si daca iar nu o sa vrea? Nu stiu, vezi tu ce faci dar trimite.l undeva departe, departe de mine.

Ti.am mai zis de ce, NU mai vreau sa.l vad, NU mai vreau sa.l aud, l.am uitat, NU.l mai iubesc.
Da, stiu, tot ceea ce am zis, am zis printre lacrimi [...]

Tu doar spune.i...

amorul in imaginatia unui scriitor

"Vointa mea este posibila numai pentru ca prezenta lui ma tine aproape si imi paralizeaza imaginatia despre el, care se aprinde in absenta lui si mai ales aici, acasa, unde nicio priveliste nu.mi solicita atentia.
La 16 ani, cand iubesti amorul in barbatul iubit, imaginatia orneaza poetic imprejurarile si pe barbat. La 30 de ani, cand nu mai iubesti amorul, ci numai barbatul, imaginatia se concentreaza asupra lui indiscret, realist si precis, dizolva ca un reactiv izolator tot ce nu face parte din fiinta lui"

doua trupuri un singur suflet --> (back on the streets of Bucharest)

[Rataciti in noapte, vrand sa recuperam orele si minutele pierdute din cauza certurilor ce interveneau intre noi fara un motiv concret, drumul strabatut parea mult mai scurt si mai placut in 2...]
Strazile din Bucuresti erau doar un pretext pentru a atinge din nou subiectele picante pe care deseori le dezbateam la un frappe si o tigara, in fine in ziua respectiva nu puteam ajunge la "picanteriile" discutate in alte zile, era o zi diferita, dar noi tot cei din trecut am ramas, doi copii, un singur suflet...Trecand peste toate cele, am avut impresia pentru o secunda ca totul a revenit la normal, ca totul era la fel ca in trecut, desi trecutul nu a fost tocmai unul placut.
In viziunea mea, parcul in care ne plimbam era mare si gol, desi in realitate era foarte populat, oamenii ce vorbeau mai mult in tipete decat pe ton normal, ii auzeam, si nu prea; zapada acoperea tot, inclusiv cuvintele ce se transformau in aburi pana sa le descifrez, luna plina parca se imbina cu peisajul asemanator cu cel dintr.un basm pentru copii, incercand sa ne faca sa realizam ca doua trupuri si un suflet sunt de ajuns pentru a trai.
"Ce lipseste pentru ca aceasta zi sa fie perfecta" era intrebarea noastra, raspunsul inca nu l.am aflat nici eu si cu atat mai putin el.