Flori, dame si domni sau varianta matura de flori, fete si baieti



Joc? Nu, de data asta e realitatea din ochii fostului jucator. De fapt, pana la urma cu totii jucam in aceasta realitate.
Joc ciudat in care damele nu mai vor sa castige datorita abilitatilor lor ci datorita domnilor care le ofera acest castig.
Pana la urma ce au damele de castigat?
Castiga flori care oricum se ofilesc, castiga o petala de atentie sau o radacina puternica prin intermediul careia pot sustine o relatie?
Dar domnii?
Domnii ce au de castigat? Castiga acea recunostinta temporara, acea lauda-n vant sau aprecierea eterna?

Damele vor atentie, vor flori, au pretentii si uneori nimic nu le convine?
Domnilor, voi ce faceti?
Domnilor, voi trebuie sa le suportati daca le iubiti, sa le intelegeti, nu sa va puneti in locul lor pentru ca stim ca nu aveti aceasta capacitate.
Trebuie sa le oferiti flori, zambete si imbratisari chiar atunci cand v-au enervat cel mai tare, veti vedea cum starea lor se va schimba si apoi vor deveni cele mai iubitoare fiinte din lume.
Damele vor atentie, vor sa se simta frumoase, asadar voi trebuie doar sa le faceti fericite, nu umplandu-le de cadouri, pentru ca aceasta multumire data de primirea unui cadou este temporara.
Trebuie sa le faceti fericite, pentru ca o femeie fericita este o femeie frumoasa.
Damele vor, aparent, multe lucruri complicate si parca tot ce pare simplu langa ele devine imbarligat.
Voi trebuie sa le oferiti momente pline de detalii care sa le faca sa zambeasca, sa planga, sa rada, sa urle de nervi sau de fericire, asta le va face sa va iubeasca inzecit si iremediabil.
Damele au nevoie sa auda ca sunt frumoase chiar daca sunteti obisiti iar ele la fel, fiindca s-au trezit de 14 ore.
Au nevoie sa auda ca sunt mai frumoase decat ieri, desi ieri nu erau urate, ci doar mai putin frumoase ca azi.

Domnilor, damele sunt ale voastre atunci cand stiti sa le pastrati.



Domnilor, oferiti viata, nu cearceafuri pe care sunt desenate flori.

- Vrei sa-mi spui ceva? A intrebat-o el

- Vrei s-auzi ceva anume?

- Nu, mi s-a parut ca vrei sa spui ceva

- A, nu... (dezbraca-mi sufletul si pune-l langa-al tau)

- Sigur?

- Da...

Buna, din nou!

-Ce faci aici?
-Astept. Tu, ce cauti?
-La fel.
-Cum la fel de moment ce eu ti.am raspuns ca astept, dar inca nu ti.am spus ce anume?
-Da, poate ca ai dreptate; insa nu sunt sigur inca ce astept. Tu?
-Eu, pai aaa [...] Astept ceva care sa ma clinteasca din locul asta, sa.mi ofere un avant, sa ma faca sa rad fara oprire, sa nu respir, sa alerg pe campii, sa ma scufund in valurile marii si sa uit dar in acelasi timp sa tin minte.
-Mai exact?
-De atat?
-Da, te rog...
-Nu stiu. Hai, acum e randul tau. Ce astepti?
-Sa ma iubeasca soarele, sau macar sa ma vrea pentru cateva minute, m-ar face fericit. Stii, e ca atunci cand te vrea dar pleaca pentru ca are treaba, sau ca atunci cand te suna fara sa vrea cu adevarat.
-In concluzie?
-Nu stiu, am rau de caldura, deci de soare:|...

Femeia, ziua ei, trecerea timpului si neputinta de a-i mai spune

"la multi ani femeie!"

Marti 8 martie. Ziua in care femeile se bucura de tot ce inseamna

aceasta zi: flori, bomboane, bijuterii, o cina romantica alaturi

de iubit, bucati rupte din arta satisfacerii special pentru femeie,

nevoile si placerile acesteia.

Desi in ziua de astazi materialul

este cel mai important pentru majoritatea femeilor, se inampla

ca undeva sa gasesti o femeie care se bucura numai de faptul ca

este iubita si admira zambetul celui drag ei din acel unghi intunecat

de unde nimeni nu o poate observa, nici macar acesta.

Intre timp, femeia materialista zace beata moarta in cel mai scump

club din oras pe o masa, sau in cel mai rau caz la wc dand afara

tot ce bagase in ea pentru a sarbatori minunata ei zi ca femeie;

alaturi de ea aflandu-se, bineinteles un tigan gras, slinos

si respingator care se mandreste cu bucata obtinuta cu ajutorul

averii mostenite de la bunicul care tocmai a decedat sau prin cine

stie ce afaceri necurate.

Ambele categorii de femei descrise au cate un ideal mai mult,

mai putin, sau deloc important; unica asemanare dintre ele

este batranetea care nu intarzie niciodata sa apara.

Una este sa-i citesti bucuria din ochi cand ii spui la multi ani

de 8 martie unei femei de 23 de ani si cu totul altceva este

sa observi stupefiat lacrimile din ochii unei batranele in aceasta

zi din cauza ca faptului ca ai uitat sa-i aduci bucuria

de a-i mai dori cativa ani in plus decat cei 80 pe care i-a trait deja

si sa-i reamintesti ca inca o mai consideri femeie.

Prima femeie, cea din coltul intunecat se bucura pentru inceput de un

calduros la multi ani si de o imbratisare, cine stie, poate la varsta

a3a se va bucura de tot ceea ce a castigat pana atunci plus iubirea

celor dragi ei; bucata tiganului daca la tinerete a avut aur cu

caruta, la batranete nu va mai avea nicio cana cu apa.

Ma inspir si eu din seriale,fotografii,piese nu prea cunoscute dar apreciate, uneori chiar si din viata de zi cu zi; cum ar fi astazi.

Soare,cald,lift,intersectie,masina 102,ochelari de soare,multe persoane mai mult sau mai putin cunoscute, EL, doar el, ea si iubitul ei, restul, fara importanta, comitetul de primire din pacate absent (ii duceam dorul cei drept:))), din nou lift; de data aceasta destinatia era etajul 7, "mama", "tata", doua genti ("fetele au orice in geanta", zicea cineva acum ceva timp), masina 313, tineretului, ce comun suna:|.

Plictiseala? Nicidecum!

Dupa cum spuneam, soare, cald, etc, o zi favorabila iesitului la o samanta,o fitosica, pupicei si glume de prost gust pentru unii.
Un alergat dupa masina 232 cu una de 53 de kg in brate nu.i lucru prea usor:-<

ABsolut fabulos si senzational, mai ceva ca simona!

Ce ziceam la inceput? Aaaaa, da, ma inspira cateodaa unele piese ale artistilor nu prea cunoscuti, imaginile din diferite seriale, sau serialul in sine sa scriu. Nu stiu motivul, dar tot ce stiu este ca ador sa.mi exprim trairile, ma incita, ma face sa scriu mult, pana ajung sa raman fara inspiratie:|.

Jurnal? Chiar deloc, dar se incheie cu o parte din jurnalul cuiva...Shhhht, nu se spune! Urasc femeile care nu stiu ce vor...sunt asa, nelalocul lor, uitate de lume si de timp, fara prieteni, fara spatiu, dar totusi au. Pentru ce sa.ti pierzi viata cand poti sa ti.o faci?

Dragul meu prieten, [dupa "dragul meu" (partea a II-a)]

As vrea sa te rog ceva foarte important pentru mine: vreau sa te rog sa.i zici ca nu ma mai gandesc la el, ca inima mea nu mai bate ca inainte (numai pentru el), aminteste.i ca nu ma mai intereseaza persoana lui din momentul de fata, ca nu.l mai visez si nici nu mi.l mai inchipui ca pe acel lucru vital pentru mine.

Da, asa e, nu ma mai intereseaza, mi.e indiferent si nu incerc sa ascund faptul ca tin la el pentru ca nu mai este adevarat, mi.a trecut, a plecat; am ramas doar eu, doar eu si cu mine, da, poate si cu tine dragul meu prieten bine-voitor...

Iti multumesc anticipat, stiu ca.i vei transmite toate aceste ganduri lui, intotdeauna ai stiut ce sa.mi raspunzi la aceste "scrisori" decisive, acum te rog sa nu.mi mai raspunzi nimic, ci doar sa.i spui tot ce ti.am zis eu acum.

Da stiu, am luat o hotarare pe care pana acum mi.am asumat.o cum voi face si de acum inainte, sunt sigura de ceea ce zic, il urasc, nu mai vreau sa mai aud de el, nici sa.l mai intalnesc pe strada, fie si eu pe un trotuar si el paralel cu mine, pe celalalt trotuar, nici asa nu vreau, vreau sa se mute, sa plece, sa dispara, sa nu mai vina niciodata! Totodata nu vreau sa ma urasca, nu vreau sa nege ca odata m.a iubit, nu vreau sa minta ca.i sunt indiferenta atata timp cat nu.i adevarat!

Spune.i sa plece, te rog! E singurul lucru care ma tine in viata, gandul ca el va pleca!

Si daca nu vrea, omoara.l poate asa scap de el, de amintire, caci ea e singura care a mai ramas si care nu.mi da pace!

Si daca nici asa nu e bine spune.i sa se duca la alta caci in viata mea nu mai are loc, poate asa merge...

Ah...Si daca iar nu o sa vrea? Nu stiu, vezi tu ce faci dar trimite.l undeva departe, departe de mine.

Ti.am mai zis de ce, NU mai vreau sa.l vad, NU mai vreau sa.l aud, l.am uitat, NU.l mai iubesc.
Da, stiu, tot ceea ce am zis, am zis printre lacrimi [...]

Tu doar spune.i...

amorul in imaginatia unui scriitor

"Vointa mea este posibila numai pentru ca prezenta lui ma tine aproape si imi paralizeaza imaginatia despre el, care se aprinde in absenta lui si mai ales aici, acasa, unde nicio priveliste nu.mi solicita atentia.
La 16 ani, cand iubesti amorul in barbatul iubit, imaginatia orneaza poetic imprejurarile si pe barbat. La 30 de ani, cand nu mai iubesti amorul, ci numai barbatul, imaginatia se concentreaza asupra lui indiscret, realist si precis, dizolva ca un reactiv izolator tot ce nu face parte din fiinta lui"